Deşi Sfântul Stelian Paflagonul nu apare în calendarul românesc marcat ca sărbătoare mare, Parohia Maşloc îl are ca sfânt al hramului secundar cu referire la numele ctitorului principal - d-nul Mălăeştean Paul Stelian.
Anul acesta la invitaţia parohului Ilia Pavlovici, P. S. Sa Lucian Lugojanul a vizitat parohia şi a slujit sfânta Liturghie.
Preoţii invitaţi la acest eveniment au fost: pr. Ioan Bolbos de la Fibiş, pr Augustin Butaş de la Bencec, pr Vasile Baboş de la Dumbrăviţa, pr Mihai Botiz de la Buzad şi eu, pr Dan Sabău.
Participarea impresionantă a părintelui Dorel Petcu fost paroh în Parţa ne-a oferit unele dintre cele mai speciale momente de slujire la care am participat vreodata.
Părintele Dorel se află în tratament la spitalul din Maşloc, de fapt, Centrul de Recuperare Alternativă, în urma unui atac cerebral datorat hipertensiunii arteriale, eveniment soldat cu paralizia mânii stângi şi a piciorului corespunzător.
La începutul Sfintei Liturghii părintele Dorel a fost adus în scaunul mobil în Sfântul Altar unde a asistat la Sfânta Liturghie Arhierească. A fost inclus, fireşte, în toate momentele liturgice dar cel mai profund moment a fost cel al împărtăşirii preoţilor. Şi doar fiindcă în mod natural toţi ştim că acesta este centrul vieţii noastre ci datorită faptului că preotul Dorel, în neputinţa suferinţei lui, ne-a arătat puterea preoţească mai presus de simplul aparent. Iată cam ce vă pot povesti: părintele Dorel să apropiat de prestol impregnat de importanţa momentului şi a grăit cu dificultate cuvintele "Dă-mi mi, PreaSfinţite Părinte Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Mântuitorului nostru" şi a primit în palma dreaptă Trupul Domnului. Atunci am remarcat că părintele prinsese cu greu între degetele mâinii sănătoase degetele mânii stângi încercând să se conformeze felului în care primim toţi preoţii în palme Trupul Domnului. Apoi la împărtăşirea cu Sângele Domnului arhiereul nostru, P.S. Sa Lucian nu doar s-a aplecat pentru a-l împărtăşi ci chiar a îndoit genunchii într-atât încât a ajuns la nivelul ochilor părintelul Dorel. Pe faţa acestuia lacrimile curgeau şiroaie fără ca expresia feţei sale să trădeze prin vreo tresărire că plânge.
Preoţia nu poate fi luată nici de o boală atât de grea, doar preotul îşi poate renega preoţia. Părintele Dorel doreşte să şi-o păstreze şi luptă pentru ea. Mă întreb cum poate un preot aflat în această situaţie să fie integrat cât mai deplin în comunitatea slujitoare.
duminică, noiembrie 27, 2005
duminică, noiembrie 20, 2005
Împărtăşirea bolnavilor
S-a făcut împărtăşirea bolnavilor în parohia noastră. S-au împărtăşit 14 vârstnici. Dumnezeu să le dea sănătate şi întărire.
Ca tristeţe personală, menţionez necazul că sunt destule persoane care fie sunt în îngrijire în afara satului nostru, fie familiile nu cred că ei necesită cercetarea lui Dumnezeu, deci nu se spovedesc în acest post.
Ca tristeţe personală, menţionez necazul că sunt destule persoane care fie sunt în îngrijire în afara satului nostru, fie familiile nu cred că ei necesită cercetarea lui Dumnezeu, deci nu se spovedesc în acest post.
Maslul de obşte la Remetea Mică
Părintele Ilia Pavlovici, parohul parohiei Maşloc- Remetea Mică, ne-a făcut onoarea de a ne invita să slujim în comuniune la Sfântul Maslu de obşte în filia Remetea Mică. M-a însoţit crâsnicul Brutus Secoşan.
Pomană pentru răposatul David Vasile
Familia Ioţi Aron a săvârşit pomană pentru răposatul David Vasile.Preoţii slujitori au fost: Traian Ungureanu şi parohul Dan Sabău.
Parastasul răposatului David Ioan
Prescurile, cele necesare Sfintei Liturghii şi parastasul au fost date de familia David Călin în duhul rugăciunii pentru raposatul David Ion.Preoţii slujitori au fost: Traian Ungureanu şi eu, parohul Dan Sabău.
Sfânta Taină a Maslului la Parohia Timişoara Fabric Vest
Vineri, 18 noiembrie 2005, mi s-a făcut cinstea de a fi invitat de către părintele Constantin Jinga la Parohia Timişoara Fabric Vest pentru a sluji Sfântul Maslu.
Trebuie să vă împărtăşesc că m-am dus cu oarecare emoţii. Când un preot de la ţară merge să slujească la oraş se aşteaptă ca la slujba aceea să participe un alt soi de credincioş decât cei din satul lui. În mintea noastră, a ţăranilor, "doamnele şi domnii de la oraş" sunt sofisticaţi, intelectualişti, mândri şi reci.
Deci, iată-mă, după înfruntarea drumului prost dintre Alioş şi Timişoara, că ajung cu o usoară întârziere în mijlocul credincioşilor de oraş.
După prima Evanghelie am început să uit că sunt la oraş.
Evlavia credinciosilor participanţi nu amintea cu nimic de prejudecăţile cu care venisem. Mai mulţi cântau moderat dar cu încredere odată cu cantorii, Mai multe doamne ţineau în mâini plase cu hainele celor pe care îi iubesc şi pentru care se roagă. Dincolo de lipsa fundamentului teologic pentru un asemenea gest, poza aceasta e impresionantă. Unele cereau beţisorul ungerii pentru a-l păstra. Iar la sfârşit două lucruri cu adevărat remarcabile, foarte mulţi sărutau mâna preotului slujitor şi mulţi au rămas fie pentru spovedanie, fie pentru rugăciuni.
Şi încă ceva, toată lumea m-a salutat cu "Doamne ajută". Nimeni nu mi-a spus "Bună seara". Toţi urau mai degrabă să fim ajutaţi de Dumnezeu decât să petrecem o seară bună.
Numărul credincioşilor prezenţi? Cam câţi ar fi venit la noi în Alioş. Ei bine, asta e îngrijorător. O parohie de oraş e mult mai mare decât Alioşul.
Se pare că cei credincioşi au de învăţat unul de la altul fie că sunt la oraş fie la ţară. Poate că s-a apropiat vremea să strângem rândurile. Colaborările dintre parohiile de oraş şi cele de ţară să fei mai ample. Cam către aşa ceva ne orientăm noi, cei de la Alioş si ei, cei din Timisoara Fabric Vest.
Trebuie să vă împărtăşesc că m-am dus cu oarecare emoţii. Când un preot de la ţară merge să slujească la oraş se aşteaptă ca la slujba aceea să participe un alt soi de credincioş decât cei din satul lui. În mintea noastră, a ţăranilor, "doamnele şi domnii de la oraş" sunt sofisticaţi, intelectualişti, mândri şi reci.
Deci, iată-mă, după înfruntarea drumului prost dintre Alioş şi Timişoara, că ajung cu o usoară întârziere în mijlocul credincioşilor de oraş.
După prima Evanghelie am început să uit că sunt la oraş.
Evlavia credinciosilor participanţi nu amintea cu nimic de prejudecăţile cu care venisem. Mai mulţi cântau moderat dar cu încredere odată cu cantorii, Mai multe doamne ţineau în mâini plase cu hainele celor pe care îi iubesc şi pentru care se roagă. Dincolo de lipsa fundamentului teologic pentru un asemenea gest, poza aceasta e impresionantă. Unele cereau beţisorul ungerii pentru a-l păstra. Iar la sfârşit două lucruri cu adevărat remarcabile, foarte mulţi sărutau mâna preotului slujitor şi mulţi au rămas fie pentru spovedanie, fie pentru rugăciuni.
Şi încă ceva, toată lumea m-a salutat cu "Doamne ajută". Nimeni nu mi-a spus "Bună seara". Toţi urau mai degrabă să fim ajutaţi de Dumnezeu decât să petrecem o seară bună.
Numărul credincioşilor prezenţi? Cam câţi ar fi venit la noi în Alioş. Ei bine, asta e îngrijorător. O parohie de oraş e mult mai mare decât Alioşul.
Se pare că cei credincioşi au de învăţat unul de la altul fie că sunt la oraş fie la ţară. Poate că s-a apropiat vremea să strângem rândurile. Colaborările dintre parohiile de oraş şi cele de ţară să fei mai ample. Cam către aşa ceva ne orientăm noi, cei de la Alioş si ei, cei din Timisoara Fabric Vest.
sâmbătă, noiembrie 19, 2005
Mesaj de la familia Secoşan Cornel:
"Va multumim Parinte pentru sirguinta Dvs in bunul mers al Parohiei Alios si mai ales pentru modul inedit prin care va faceti cunoscuta activitatea prin intermediul internetului. Pentru noi,cei plecati mai aproape sau mai departe de satul natal, este un prilej nesperat de a tine legatura cu cele ce petrecute in sat si mai ales sa fim la curent cu toate eforturile depuse de Dvs pentru bunul mers al Parohiei.[...]
Primiti va rugam URARILE NOSTRE DE BINE adresate atat catre Dvs cat si catre comunitatea crestina pe care cu cinste o pastoriti !
Cu stima,
Cornel Secosan - Timisoara
Ioana Secosan -Washington D.C. S.U.A "
duminică, noiembrie 13, 2005
Pomenirea răposatei David Florica.
S-a slujit pomenirea răposatei David Florica de către familia David Costa, care îi poartă nepreţuită amintire. Preoţii slujitori au fost: Ungureanu Traian, Suciu Vasile de la Giarmata Vii şi eu, parohul Dan Sabău.
duminică, noiembrie 06, 2005
Sfânta Liturghie şi parastasul familiei Vanciu
Sfânta Liturghie şi parastasul familiei Vanciu pentru răposaţii Mănăsie şi Zoriţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)